Ce diferențe sunt intre procura specială și procura generală ?

Procura este specială dacă se acordă pentru o singură operaţie juridică (procuratio unicus rei) sau pentru anumite operaţii determinate.
În acest sens, art. 2016 alin. 2 din noul Cod Civil prevede că, pentru a încheia acte de înstrăinare (vânzare, donație etc.) sau grevare (constituirea unei ipoteci), tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres.
Astfel, nu se poate face o procură generală pentru actele de dispoziţie. Pentru aceste din urmă acte este nevoie de un mandat sau împuternicire specială.

Actul juridic de dispoziție este acela care are ca efect înstrăinarea unor bunuri, consumarea sau distrugerea lor materială, instituirea unor sarcini asupra acestora sau renunţarea la drepturi.
Sunt act de dispoziție care nu pot face obiectul unei procuri generale: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donație, contractul de întreținere, contractul de rentă viageră, contractul de partaj, contractul de schimb, contractul de ipotecă, contractul de gaj, renunţarea la un drept sau la o cale de atac, contractul de tranzacție etc.).


Exemple de procuri speciale pe care le puteți încheia la biroul nostru:

  • Procură pentru vânzarea unui apartament
  • Procură pentru vânzarea unei case
  • Procură judiciară, pentru reprezentarea în cadrul unui proces
  • Procură de reprezentare la divorțul notarial
  • Procură de reprezentare la succesiune
  • Procură pentru eliberarea paşaportului copilului minor (sub 14 ani)
  • Procură petnru ridicarea pensiei

Procura este generală (procuratio omnium bonorum) dacă mandatarul primeşte împuternicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului.
Conform noului Cod Civil, un mandat general îl poate autoriza pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare.

Actul juridic de conservare este acela prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil.
Actul de conservare este întotdeauna un act avantajos pentru autorul său, deoarece presupune cheltuieli de o valoare mult mai mică decât valoarea dreptului ce se tinde a fi salvat.
Sunt considerate acte de conservare: întreruperea unei prescripţii, înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu, somaţia, punerea peceţilor etc.

Actul juridic de administrare este actul care se îndeplineşte pentru ca bunurile ce alcătuiesc patrimoniul unei persoane fizice sau juridice să-şi realizeze destinaţia prin utilizarea lor în limitele unei exploatări normale şi menţinerea lor în stare de funcţionare, ele rămânând de regulă în proprietatea titularului, libere de orice sarcini (de ex.: încasarea veniturilor, culegerea fructelor, vânzarea bunurilor perisabile (recolte), închirierea unui imobil, contractarea reparării lor etc.).

Dacă mandatarul urmează să încheie în numele şi pe seama mandantului un act juridic autentic, procura trebuie să fie dată tot sub această formă (autentificată la notariat) pentru că procura formează un „tot indivizibil” cu actul în vederea căruia a fost dată (regula simetriei formelor).

şcoală